All-on-4 sau All-on-6: ce înseamnă și cum diferă?

Ce înseamnă All-on-4 și All-on-6?

Sunt două variante ale aceluiași principiu: o arcadă întreagă de dinți, fixă, susținută de implanturi. Lucrarea se prinde cu șuruburi pe implanturi, nu se scoate acasă și nu acoperă cerul gurii, ca o proteză mobilă.

All-on-4 este numele unui protocol cu patru implanturi: două drepte în zona din față și două înclinate în zona din spate. All-on-6 este denumirea folosită pentru varianta cu șase implanturi, de obicei mai drepte și distribuite pe toată arcada. Numele sunt comerciale; în literatura de specialitate se vorbește despre lucrări fixe pe patru sau pe șase implanturi.

Cum diferă numărul și distribuția implanturilor?

Datele de supraviețuire și de pierdere de os din tabel vin dintr-o meta-analiză pe 55 de studii, ale cărei autori atrag atenția că studiile diferă mult între ele, deci cifrele se citesc cu prudență (International Journal of Oral and Maxillofacial Surgery, 2026).

Care dintre ele rezistă mai mult?

Diferența de rezistență este mică. Revizuirea care stă la baza consensului ITI a analizat 93 de studii, cu o urmărire între 1 și 15 ani, și nu a găsit o diferență semnificativă de supraviețuire a implanturilor sau a lucrărilor între mai puțin de cinci și cinci sau mai multe implanturi pe arcadă (Clinical Oral Implants Research, 2018).

Un studiu randomizat multicentric pe maxilar a comparat direct cele două variante, la 47 de pacienți cu 233 de implanturi. La 5 ani, supraviețuirea a fost de 100 la sută cu patru implanturi și de 99,3 la sută cu șase, fără diferență de pierdere de os. Grupul cu patru implanturi a avut însă complicații tehnice în 16,6 la sută din cazuri, față de niciunul în grupul cu șase, iar costul a fost mai mic cu patru (Clinical Oral Implants Research, 2025).

Pe termen lung, All-on-4 la mandibulă are una dintre cele mai lungi urmăriri: pe 245 de pacienți și 980 de implanturi, supraviețuirea implanturilor a fost de 94,8 la sută, iar a lucrărilor de 99,2 la sută, la până la 10 ani (Journal of the American Dental Association, 2011).

Ce rol are volumul osos?

Volumul osos decide de multe ori între cele două. După pierderea dinților, osul se retrage, iar în spate apar două obstacole: sinusul maxilar sus și nervul mandibular jos. Implanturile înclinate din All-on-4 ocolesc aceste zone și folosesc osul din față, care se păstrează de obicei mai bine.

Consensul ITI enumeră implanturile înclinate printre opțiunile care reduc cât de invazivă este intervenția, alături de implanturile scurte sau înguste. Adiția de os este recomandată atunci când planul protetic cere mai multe implanturi sau o distribuție mai bună (consensul ITI, 2018).

Implanturile înclinate nu eșuează mai des decât cele drepte. O revizuire a meta-analizelor publicate nu a găsit diferență de eșec, dar a găsit o pierdere de os puțin mai mare pe termen lung, în medie 0,18 mm (International Journal of Oral & Maxillofacial Implants, 2024).

Ce se schimbă la lucrarea protetică?

Cu cât implanturile sunt mai puține, cu atât fiecare preia mai multă forță, iar lucrarea are de obicei o porțiune în consolă în spate, adică dinți care nu au implant dedesubt. De aici vin, în parte, complicațiile tehnice mai frecvente la patru implanturi: șuruburi slăbite, fisuri sau fracturi ale dinților din lucrare.

Consensul ITI cere ca, la alegerea numărului de implanturi, să se țină cont de ce s-ar întâmpla dacă un implant s-ar pierde mai târziu. Cu șase implanturi, lucrarea se poate face și din mai multe bucăți, iar pierderea unui implant lasă mai mult sprijin (consensul ITI, 2018).

Materialul contează și el. Meta-analiza din 2026 notează că lucrările din zirconiu pot reduce complicațiile mecanice (International Journal of Oral and Maxillofacial Surgery, 2026).

Se pot face dinți ficși imediat?

Da, la ambele variante, dacă implanturile se fixează suficient de stabil la inserare. Pe 62 de studii și peste 13.000 de implanturi la pacienți fără dinți, încărcarea imediată cu o lucrare fixă a avut o supraviețuire a implanturilor între 90,1 și 100 la sută, la o urmărire de 1 până la 10 ani, cu condiția selectării atente a cazurilor (International Journal of Oral & Maxillofacial Implants, 2014).

Lucrarea montată în prima zi este de regulă una provizorie. Lucrarea definitivă se face după integrarea implanturilor în os. Când ambele arcade se tratează odată, cele două lucrări provizorii se reglează una față de cealaltă, cum este explicat în articolul despre implanturile pe ambele arcade.

Cum se alege soluția?

Pornind de la lucrarea finală, nu de la numărul de implanturi. Consensul ITI cere ca planul protetic să fie stabilit înaintea celui chirurgical (consensul ITI, 2018). Câteva repere care apar constant în discuție:

• Osul disponibil, măsurat pe tomografie: dacă în spate nu este os pentru șase implanturi fără adiție, All-on-4 cu implanturi înclinate evită o intervenție în plus.
• Arcada: la maxilar, osul este mai puțin dens, iar mulți medici preferă mai multe implanturi; la mandibulă, patru implanturi sunt frecvent suficiente.
• Mușcătura: o forță mare de masticație sau scrâșnitul dinților cer mai mult sprijin și un material rezistent.
• Siguranța pe termen lung: cu șase implanturi, pierderea unuia afectează mai puțin lucrarea.
• Bugetul: patru implanturi costă mai puțin la început și, în studiul randomizat, și în total.

Întrebări frecvente