Dinți ficși într-o zi: ce este real și ce este marketing?

Ce înseamnă „dinți ficși într-o zi”?

Înseamnă încărcare imediată: implanturile se inserează, iar în aceeași zi sau în primele zile se înșurubează pe ele o lucrare fixă. Clasificarea ITI numește imediată încărcarea făcută în prima săptămână după inserare (Clinical Implant Dentistry and Related Research, 2026).

Cel mai des, expresia se folosește pentru pacienții fără dinți sau cu dinți care trebuie extrași pe toată arcada, la care lucrarea se sprijină pe patru până la șase implanturi. Principiul este explicat în articolul despre All-on-4 și All-on-6.

Primesc lucrarea definitivă în 24 de ore?

Nu. În ziua intervenției se montează o lucrare provizorie, de obicei din rășină acrilică, ușoară și ușor de ajustat. Lucrarea definitivă, mai rezistentă, se face după ce implanturile s-au integrat în os. Într-un studiu pe 191 de arcade tratate cu încărcare imediată, lucrarea provizorie a rămas în gură în medie 199 de zile, adică aproximativ șase luni și jumătate (Journal of Prosthodontics, 2016).

Cât de sigur este?

Sigur, la cazurile potrivite. O revizuire pe 62 de studii, cu 13.653 de implanturi la pacienți fără dinți, a găsit pentru încărcarea imediată cu lucrare fixă o supraviețuire a implanturilor între 90,1 și 100 la sută, la o urmărire de 1 până la 10 ani. Autorii subliniază condiția: selectarea atentă a cazurilor (International Journal of Oral & Maxillofacial Implants, 2014).

Pe termen mai lung, 34 de studii prospective cu 5.349 de implanturi încărcate imediat și urmărite cel puțin 5 ani au arătat o supraviețuire medie de 97,4 la sută. Rezultatele au fost semnificativ mai bune la mandibulă decât la maxilar (Journal of Clinical Medicine, 2019).

Riscul nu este zero. La mandibula fără dinți, o meta-analiză pe 7 studii randomizate a găsit un risc mai mare de pierdere a implantului în primul an cu încărcare imediată decât cu încărcare precoce, la câteva săptămâni după inserare (Journal of Clinical and Experimental Dentistry, 2021).

De ce contează stabilitatea primară?

Pentru că este condiția de care depinde tot protocolul. Stabilitatea primară este fixarea mecanică a implantului imediat după inserare, înainte ca osul să crească pe suprafața lui. Se măsoară ca un cuplu de inserare, în N cm.

Într-o practică cu peste 700 de implanturi încărcate imediat, dinții s-au montat în ziua intervenției doar la implanturile care au atins cel puțin 35 N cm (Journal of Prosthodontics, 2017). Dacă implanturile nu ating stabilitatea necesară, varianta sigură este o lucrare provizorie care nu apasă pe ele și o încărcare mai târzie. Decizia se ia în timpul intervenției, nu dinainte.

Se poate la orice pacient?

Nu. Consensul ITI cere ca protocolul să fie ales după mai mulți factori: starea generală de sănătate, stabilitatea implantului, nevoia de adiție osoasă, dimensiunea și forma implanturilor și experiența medicului (Clinical Oral Implants Research, 2018). În practică, intră de obicei în discuție:

• Volumul de os: dacă lipsește mult os, o adiție poate amâna încărcarea.
• Calitatea osului: la maxilar, osul este mai puțin dens, iar rezultatele încărcării imediate au fost mai slabe decât la mandibulă.
• Sănătatea generală: diabetul necontrolat, fumatul intens sau unele tratamente pot cere o încărcare mai prudentă.
• Scrâșnitul dinților: crește forțele asupra unei lucrări provizorii care trebuie protejată.
• Infecțiile active în zona extracțiilor, care se tratează înainte.

Ce restricții există după intervenție?

Mai ales legate de alimentație și de îngrijirea lucrării provizorii. Lucrarea din prima zi trebuie protejată cât timp implanturile se integrează în os. În studiul pe 191 de arcade, pacienții au primit instrucțiuni de alimentație pentru prima săptămână și pentru perioada de până la lucrarea definitivă (Journal of Prosthodontics, 2016).

• Alimente moi în primele săptămâni, fără mușcat cu dinții din față din alimente tari.
• Fără mestecat pe extremitățile lucrării, unde nu există implant dedesubt.
• Igienă atentă, cu periuță moale și dispozitive pentru curățarea sub lucrare.
• Controale la datele stabilite, pentru verificarea mușcăturii și a stabilității.

Lucrarea provizorie se poate fisura sau rupe: în studiul citat, 17,8 la sută dintre lucrările provizorii au avut nevoie de cel puțin o reparație (Journal of Prosthodontics, 2016). O reparație nu înseamnă pierderea implanturilor, dar trebuie făcută repede, ca forțele să nu se concentreze pe un singur implant.

Întrebări frecvente