De ce poate eșua un implant dentar?
Rar, dar se întâmplă. Într-un studiu pe 2.765 de pacienți din Suedia, 1,4 la sută dintre implanturi s-au pierdut înainte de montarea dinților, iar la controlul de după 9 ani încă 2 la sută. Eșecul timpuriu înseamnă că implantul nu s-a prins de os. Eșecul tardiv vine de obicei din periimplantită, o inflamație care distruge osul din jurul implantului, sau din forțe prea mari pe el. Fumatul, boala parodontală și scrâșnitul dinților cresc riscul. De cele mai multe ori, un implant pierdut se poate înlocui.
De Dr. Andrei Drafta, Medic stomatologActualizat:

De reținut
- Într-un eșantion aleatoriu de 2.765 de pacienți din Suedia, 1,4 la sută dintre implanturi s-au pierdut înainte de montarea lucrării, iar la controlul de după 9 ani încă 2 la sută; în total, 7,6 la sută dintre pacienți pierduseră cel puțin un implant (Journal of Dental Research, 2015).
- În același studiu, fumătorii și pacienții cu boală parodontală au avut un risc mai mare de eșec timpuriu (Journal of Dental Research, 2015).
- La 9 ani de la tratament, 14,5 la sută dintre pacienți aveau periimplantită moderată sau severă (Journal of Dental Research, 2016).
- La majoritatea pacienților afectați, periimplantita a început în primii 3 ani de funcționare, iar pierderea de os s-a accelerat apoi (Journal of Clinical Periodontology, 2016).
- La pacienții cu bruxism, adică scrâșnit sau încleștare a dinților, au eșuat 13 la sută dintre implanturi, față de 4,6 la sută la ceilalți (Journal of Oral Rehabilitation, 2016).
- Implanturile puse în locul unuia pierdut au avut o supraviețuire la un an de 96,7 la sută, mai mică decât a primelor implanturi (International Journal of Oral and Maxillofacial Surgery, 2025).
Cât de des eșuează un implant dentar?
Rar, dar nu niciodată. Cel mai bun reper vine dintr-un studiu suedez care a ales aleatoriu pacienți din registrul național, nu doar din clinici universitare. Pe 2.765 de pacienți și 11.311 implanturi, 1,4 la sută dintre implanturi s-au pierdut înainte de montarea dinților. Dintre pacienții reexaminați după 9 ani, 4,2 la sută pierduseră ulterior cel puțin un implant, adică 2 la sută dintre implanturi (Journal of Dental Research, 2015).
Altfel spus, marea majoritate a implanturilor rezistă. Riscul nu este însă la fel pentru toți: depinde de fumat, de sănătatea gingiilor, de os, de forțele de mușcătură și de întreținere.
Care este diferența dintre eșecul timpuriu și cel tardiv?
Momentul spune mult despre cauză. Eșecul timpuriu apare înainte ca implantul să primească dintele definitiv. Eșecul tardiv apare după ce implantul a funcționat o vreme, uneori după ani.
| Criteriu | Eșec timpuriu | Eșec tardiv |
|---|---|---|
| Când apare | Înainte de montarea lucrării | După ce implantul a fost pus în funcție |
| Ce se întâmplă | Implantul nu se prinde de os | Osul din jurul unui implant prins se pierde |
| Cauze frecvente | Fumat, boală parodontală, infecție, mișcarea implantului în vindecare | Periimplantită, forțe prea mari, scrâșnit |
| Cât de des, în studiul suedez | 1,4 la sută dintre implanturi | 2 la sută dintre implanturi, la 9 ani |
De ce nu se prinde implantul de os?
Implantul rezistă pentru că osul crește direct pe suprafața lui. Procesul se numește osteointegrare și durează câteva luni. Dacă în acest timp osul nu se lipește de implant, acesta rămâne mobil și trebuie scos.
În studiul suedez, fumătorii, pacienții cu boală parodontală și implanturile mai scurte de 10 mm au avut un risc mai mare de pierdere timpurie (Journal of Dental Research, 2015). Într-o clinică de specialitate, pe 10.096 de implanturi puse în 34 de ani, 1,74 la sută s-au pierdut până la etapa a doua, iar fumatul și tratamentul cu antidepresive au fost singurii factori asociați statistic cu eșecul (Journal of Dental Research, 2016).
O asociere statistică nu dovedește o cauză. Un tratament prescris de alt medic nu se întrerupe din cauza implantului; se discută la consultație, împreună cu restul istoricului medical.
Ce este periimplantita și de ce duce la pierderea implantului?
Este o inflamație a gingiei și a osului din jurul implantului, produsă de placa bacteriană. Spre deosebire de o simplă inflamație a gingiei, distruge treptat osul care ține implantul. Este principala cauză pentru care un implant bine prins se poate pierde după ani.
Pe 588 de pacienți reexaminați la 9 ani, 45 la sută aveau o formă de periimplantită, iar 14,5 la sută o formă moderată sau severă. Riscul a fost mai mare la pacienții cu boală parodontală și la cei cu 4 sau mai multe implanturi (Journal of Dental Research, 2016).
Boala nu apare neapărat târziu. La pacienții afectați, majoritatea cazurilor au început în primii 3 ani de funcționare, iar pierderea de os a crescut apoi tot mai repede (Journal of Clinical Periodontology, 2016).
- Periimplantita poate să nu doară la început, de aceea se vede mai ales la control și pe radiografie.
- Prinsă devreme, are șanse mai bune de tratament decât după ce osul s-a pierdut.
Pot cauza eșecul forțele de mușcătură?
Da. Implantul nu are ligamentul care amortizează forțele la un dinte natural, deci o suprasolicitare ajunge direct în os și în piesele lucrării. Pe 3.549 de implanturi, au eșuat 13 la sută la pacienții cu bruxism și 4,6 la sută la ceilalți. După ajustarea pentru alți factori, riscul a fost de aproximativ 3,4 ori mai mare (Journal of Oral Rehabilitation, 2016).
Mai des decât implantul cedează lucrarea de pe el. La coroanele pe implant, în primii 5 ani, șurubul s-a slăbit în 8,8 la sută din cazuri (Clinical Oral Implants Research, 2012). Un șurub slăbit nu înseamnă un implant pierdut, dar trebuie strâns la timp.
Cum se previne și cum se urmărește un implant?

- Renunțarea la fumat: pe peste 150.000 de implanturi, fumătorii au avut o șansă de eșec de 2,4 ori mai mare (Medicina, 2021).
- Tratarea bolii parodontale înainte de implant, nu după.
- Controale și igienizări profesionale de cel puțin două ori pe an: sub acest ritm, șansa de periimplantită a fost de peste cinci ori mai mare (Journal of Periodontology, 2024).
- Radiografii de control, ca pierderea de os să se vadă înainte să devină mare.
- O gutieră de noapte la pacienții care scrâșnesc dinții.
- Curățarea zilnică a spațiilor din jurul implantului, cu periuțe interdentare sau ață potrivită.
Semnele care cer un control fără să se aștepte următoarea programare: sângerare sau puroi în jurul implantului, gingie umflată, gust neplăcut persistent, o coroană care se mișcă, durere la mușcătură sau metal care începe să se vadă la marginea gingiei.
Se poate pune un implant nou în locul celui pierdut?
De cele mai multe ori, da. O revizuire sistematică din 2025, pe 24 de studii, a găsit o supraviețuire de 96,7 la sută la un an pentru implanturile puse în locul celor pierdute. Rezultatul este bun, dar mai slab decât la primul implant, iar la a doua înlocuire în același loc a scăzut din nou (International Journal of Oral and Maxillofacial Surgery, 2025).
O analiză mai veche a dat 88,7 la sută după un eșec și 67,1 la sută după două, pe studii de calitate mică spre moderată (Brazilian Oral Research, 2018). De aceea, înainte de un implant nou se caută cauza primului eșec, iar acolo unde osul s-a pierdut se reface de obicei, în aceeași ședință sau separat.
Întrebări frecvente
Cum îmi dau seama că implantul are o problemă?
Semnele obișnuite sunt sângerarea sau puroiul în jurul implantului, gingia umflată, gustul neplăcut persistent, o coroană care se mișcă și durerea la mușcătură. Periimplantita poate să nu doară la început, de aceea controalele și radiografiile regulate contează.
Poate fi înlocuit un implant pierdut?
De cele mai multe ori, da. Implanturile puse în locul celor pierdute au avut o supraviețuire de 96,7 la sută la un an, mai mică decât la primul implant. Înainte se caută cauza eșecului și, la nevoie, se reface osul.
Fumatul crește riscul de eșec?
Da. Pe peste 150.000 de implanturi, fumătorii au avut o șansă de eșec de 2,4 ori mai mare. Fumatul a crescut și riscul de eșec timpuriu, înainte de montarea dinților.
Ce înseamnă că implantul a fost respins?
De obicei, că implantul nu s-a prins de os în lunile de vindecare. Nu este o respingere ca la un transplant, ci o osteointegrare care nu s-a produs. Implantul se scoate, iar locul se reevaluează pentru un implant nou.
Cât de des eșuează un implant dentar?
Rar. Într-un studiu suedez pe 2.765 de pacienți, 1,4 la sută dintre implanturi s-au pierdut înainte de montarea dinților și încă 2 la sută în următorii 9 ani.
Surse
- Eficiența tratamentului cu implanturi într-o populație din Suedia: pierderea timpurie și tardivă a implanturilor. Journal of Dental Research, 2015.
- Eficiența tratamentului cu implanturi într-o populație din Suedia: frecvența periimplantitei. Journal of Dental Research, 2016.
- Periimplantita: debutul și modul de evoluție. Journal of Clinical Periodontology, 2016.
- Factorii care influențează eșecul timpuriu al implanturilor dentare. Journal of Dental Research, 2016.
- Bruxismul și eșecul implanturilor dentare. Journal of Oral Rehabilitation, 2016.
- Supraviețuirea și complicațiile coroanelor unitare pe implanturi, la cel puțin 5 ani: revizuire sistematică. Clinical Oral Implants Research, 2012.
- Fumatul și implanturile dentare: revizuire sistematică și meta-analiză. Medicina, 2021.
- Influența regularității controalelor de întreținere asupra frecvenței bolilor din jurul implanturilor. Journal of Periodontology, 2024.
- Rezultatele implanturilor puse în locul unor implanturi pierdute: revizuire sistematică și meta-analiză. International Journal of Oral and Maxillofacial Surgery, 2025.
- Supraviețuirea implanturilor puse în locuri cu implanturi pierdute anterior: revizuire sistematică și meta-analiză. Brazilian Oral Research, 2018.
Cine a scris acest articol?
Dr. Andrei Drafta
Medic stomatolog
Medic stomatolog la Dental Drafta, absolvent de Carol Davila, cu practică orientată spre manopere restauratoare, implantologie digitală și estetică.
Despre medicii cabinetuluiDe citit mai departe
Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultația. Planul de tratament se stabilește după examen clinic și tomografie.