Implant dentar imediat sau după vindecarea extracției: care este diferența?

Care este diferența dintre implantul imediat și implantul după vindecare?

Diferența ține de momentul în care medicul inserează implantul față de extracție. La implantul imediat, dintele se scoate și implantul se pune în aceeași ședință. La implantul după vindecare, medicul așteaptă între 4 săptămâni și peste 6 luni, timp în care gingia și osul se refac parțial sau complet.

Specialiștii ITI au împărțit aceste momente în patru tipuri. Criteriul este ce s-a vindecat în alveolă, adică în lăcașul din os în care stătea rădăcina dintelui.

Un rezultat estetic bun se poate obține indiferent de momentul inserării. Alegerea depinde de starea osului și a gingiei din jurul dintelui care urmează să fie scos, iar medicul o evaluează înainte de extracție.

Ce înseamnă implant dentar imediat?

Implantul dentar imediat înseamnă că medicul extrage dintele și inserează implantul în alveolă în cadrul aceleiași intervenții. Pentru pacient, asta înseamnă o singură ședință chirurgicală în loc de două.

Implantul dentar este un șurub, de obicei din titan sau dintr-un aliaj de titan, care înlocuiește rădăcina dintelui. După inserare, osul crește pe suprafața implantului și îl fixează. Procesul se numește osteointegrare.

Alveola unui dinte extras are forma rădăcinii și este mai largă decât implantul. Medicul poziționează implantul spre palat sau spre limbă și lasă un spațiu față de peretele osos dinspre buză. Consensul ITI din 2023 arată că un spațiu de cel puțin 2 mm crește supraviețuirea implantului imediat (Clinical Oral Implants Research, 2023). Spațiul rămas se poate umple cu material de adiție osoasă, adică granule care susțin formarea de os nou.

Implantul imediat nu aduce automat și un dinte nou în aceeași zi. Momentul în care se atașează coroana pe implant este o decizie separată. ITI numește încărcare imediată atașarea lucrării în prima săptămână după inserare și încărcare convențională atașarea după mai mult de 2 luni de vindecare (Clinical Implant Dentistry and Related Research, 2026).

Ce înseamnă implant după vindecarea extracției?

Implantul după vindecare înseamnă că dintele se extrage, zona se lasă să se vindece, iar implantul se inserează într-o a doua intervenție. Pauza durează între 4 săptămâni și peste 6 luni, în funcție de vindecarea pe care o urmărește medicul.

La 4 până la 8 săptămâni, adică tipul 2, gingia a acoperit alveola, dar osul nou nu s-a format încă în cantitate semnificativă. În zona frontală, acest moment se alege mai ales când peretele osos dinspre buză are sub 1 mm sau lipsește, cu condiția să existe os suficient spre palat și spre vârful rădăcinii.

Implantul de tipul 2 se combină frecvent cu o adiție osoasă pe fața dinspre buză a crestei, ca să refacă volumul pierdut. În cele două studii despre această tehnică, peretele osos din față a rămas vizibil pe tomografia 3D în peste 90 la sută din cazuri (International Journal of Oral & Maxillofacial Implants, 2014).

La 12 până la 16 săptămâni, adică tipul 3, alveola are deja os nou format parțial. Stabilitatea primară, adică fixarea mecanică a implantului imediat după inserare, se obține mai ușor. În schimb, tratamentul durează mai mult decât la tipurile 1 și 2.

După peste 6 luni, adică tipul 4, osul și gingia s-au vindecat, dar pereții alveolei s-au resorbit cel mai mult. În primele 6 luni după extracție, creasta pierde între 29 și 63 la sută din lățime și între 11 și 22 la sută din înălțime, cel mai repede în primele 3 până la 6 luni (Clinical Oral Implants Research, 2012). Dacă pierderea e mare, medicul poate recomanda o adiție osoasă înaintea implantului.

Când poate medicul insera implantul în aceeași ședință cu extracția?

Când alveola îndeplinește condițiile recomandate de ITI pentru implantul imediat cu dinte provizoriu (Clinical Oral Implants Research, 2018):

• Pereții alveolei sunt intacți, iar peretele osos dinspre buză are cel puțin 1 mm grosime.
• Gingia este groasă, adică un fenotip gingival gros, care se retrage mai greu.
• Zona nu are o infecție acută.
• Există os suficient spre vârful rădăcinii și spre palat, ca implantul să stea în poziția corectă și să fie stabil.

Medicul verifică aceste condiții examinând gingia și pe o radiografie 3D numită CBCT, adică tomografie computerizată cu fascicul conic. Unele detalii apar abia în timpul extracției: dacă peretele dinspre buză se fracturează când dintele este scos, medicul poate decide pe loc să amâne implantul.

Condițiile nu sunt absolute. Consensul ITI din 2023 precizează că, la o gingie subțire sau la un perete osos sub 1 mm, implantul imediat poate fi totuși luat în considerare, cu o evaluare atentă a defectului (Clinical Oral Implants Research, 2023).

Care sunt avantajele și riscurile implantului imediat?

Principalul avantaj este numărul mai mic de intervenții, fiindcă extracția și implantul se fac într-o singură ședință. Principalul risc este estetic: gingia se poate retrage în dreptul implantului din zona frontală.

Supraviețuirea implantului, adică faptul că implantul rămâne fixat în os, diferă puțin între protocoale. O analiză pe 91 de studii a găsit rate de peste 95 la sută în majoritatea lor, cu valori similare pentru tipul 1 și tipul 2 (International Journal of Oral & Maxillofacial Implants, 2009). O meta-analiză mai recentă, pe 11 studii randomizate, a găsit totuși mai puține eșecuri la implantul amânat (Oral, 2024). Rezultatele variază între studii, iar selecția cazului contează.

Riscul estetic are o documentație mai clară. După implantul imediat în zona frontală superioară, gingia se retrage cu peste 1 mm în 9 până la 41 la sută din cazuri, cu o mediană de 26 la sută, în primii 1 până la 3 ani. În cele două studii cu implant precoce, de tipul 2 și 3, nu a apărut niciun caz de acest fel (International Journal of Oral & Maxillofacial Implants, 2014). Retragerea este asociată cu trei factori (International Journal of Oral & Maxillofacial Implants, 2009):

• un perete osos dinspre buză subțire sau deteriorat;
• implantul poziționat prea aproape de buză;
• gingia subțire.

Remodelarea osului continuă și după implantul imediat. Implantul nu oprește resorbția crestei, iar medicul ține cont de asta când planifică poziția implantului și eventuala adiție osoasă.

Ce se întâmplă dacă dintele extras are o infecție?

Infecția acută, cu umflătură, puroi sau durere intensă, exclude de regulă implantul imediat (Clinical Oral Implants Research, 2018). O infecție cronică la vârful rădăcinii nu îl contraindică, dacă osul rămas permite fixarea stabilă a implantului (Clinical Oral Implants Research, 2023). Infecția cronică apare ca o leziune pe radiografie și dă adesea puține simptome.

Medicul decide în funcție de extinderea infecției și de cantitatea de os rămasă după extracție. Dacă infecția a distrus o parte din peretele osos, varianta obișnuită este extracția, vindecarea și implantul la 4 până la 8 săptămâni sau mai târziu.

Cât durează până la dintele definitiv?

Durata totală depinde de momentul în care se inserează implantul și de momentul în care se atașează coroana. ITI consideră convențională încărcarea după mai mult de 2 luni de vindecare (Clinical Implant Dentistry and Related Research, 2026). În practică, vindecarea implantului durează de regulă 3 până la 6 luni. La implantul imediat, această perioadă începe chiar din ziua extracției, deci dintele definitiv vine mai repede.

Adiția osoasă, calitatea osului și timpul de lucru al laboratorului pot prelungi tratamentul. În perioada de vindecare, pacientul primește de obicei o soluție provizorie. Dacă implantul are o stabilitate primară suficientă, medicul poate atașa o coroană provizorie în prima săptămână. Altfel, pacientul poartă o lucrare provizorie care nu apasă pe implant.

Toate etapele, de la extracție la coroană, sunt explicate în articolul despre cât durează un implant dentar.

Cum alege medicul protocolul potrivit?

Medicul alege protocolul după starea osului și a gingiei, evaluate la consultația dinaintea extracției, și după poziția dintelui. Criteriile generale de sănătate sunt aceleași pentru orice pacient cu implant, indiferent de momentul inserării.

Zona contează. În zona frontală, riscul de retragere a gingiei cântărește mai mult, pentru că marginea gingiei se vede la zâmbet. La molari, rădăcinile multiple lasă o alveolă largă, iar medicul urmărește în primul rând stabilitatea implantului.

Planificarea pornește de la tomografia CBCT și, în multe cazuri, de la o scanare digitală a dinților. Medicul are nevoie și de istoricul medical, inclusiv de lista completă a medicamentelor. Apoi pacientul și medicul discută variantele posibile: numărul de intervenții, durata totală și riscurile fiecărui protocol în cazul respectiv.

Când trebuie mers la medic?

Dacă un dinte este fracturat sau medicul a spus că trebuie scos, consultația de implantologie se programează înaintea extracției. Implantul imediat se poate face doar în ședința extracției, deci evaluarea trebuie să aibă loc înainte.

După extracție sau după implant, medicul trebuie contactat dacă:

• durerea crește după primele zile, în loc să scadă;
• umflătura se mărește sau apare febra;
• apare puroi sau un gust neplăcut care persistă;
• sângerarea nu se oprește la apăsarea cu o compresă;
• implantul sau lucrarea provizorie se mișcă.

Întrebări frecvente