Implantologia dentară este un domeniu specializat al stomatologiei care vizează reconstrucția a unul sau mai mulți dinți care lipsesc prin inserția implanturilor dentare endo osoase. Aceste sunt realizate în general din titan , material biocompatibil, care nu este respins de organism decât într-o proporție extrem de mică. Implanturile dentare sunt inserate printr-o procedură rapidă și minim invaziva .

Un tratament cu implanturi dentare are următorii pași:

  1. Consultația inițială la un medic specialist pentru a determina dacă implantul este soluția potrivită pentru dumneavoastră.
  2. Medicul specialist hotărăște necesitatea unor investigații suplimentare care pot fi:
    • Radiografii și/sau tomografii computerizate.
    • Anumite analize de sânge.
    • Teste de alergie
    • În urma analizei rezultatului acestor investigații, medicul specialist decide tipul și numărul de implanturi necesare pentru rezolvarea optimă a situației dumneavoastră, și se alcătuiește un plan de tratament complet.
    • Inserția efectivă a implanturilor care este o manoperă de chirurgie dentară relativ simplă realizată de cele mai multe ori cu anestezie locală, dar în cazuri speciale sau la cerere se poate realiza cu anestezie generală. Vindecarea este rapidă și uneori poate exista un edem sau tumefacție (umflătură) locală două – trei zile. Cu toate că este vorba de o procedură de rutină, există riscuri și posibilitatea apariției unor complicații, care trebuie disvutate cu medicul specialist înainte de efectuarea manevrei.
    • Câteodată, suportul osos existent nu este suficient pentru inserția în condiții bune a implanturilor dentare și sunt necesare manopere suplimentare de adiție de os (reconstrucție osoasă) care pot fi de la simple la extensive și pe care medicul specialist vi le prezintă înainte de începerea tratamentului.
    • În timpul inserției implanturilor se măsoară valoarea de torsiune (rezistență osoasă) la inserție care determină perioada de așteptare până la protezarea efectivă care poate varia de la imediat până la 6 luni, timpi necesari pentru osteointegrare (integrarea implantului in os).
    • După osteointegrare, care poate fi măsurată cu ajutorul unor dispozitive specifice, se trece la reconstrucția protetică care are două componente:
    • Bontul implantar – echivalentul pivotului clasic, care poate avea diverse forme sau dimensiuni în funcție de situație, și care se atașează la implant prin intermediul unui șuru
    • Coroanele sau punțile dentare – dinții artificiali care se construiesc peste bonturile implantare si care înlocuiesc dinții lipsa.

Implanturile sunt de multe tipuri si mărci dar toate respectă câteva caracteristici comune:

  1. Sunt realizate din titan sau din zirconiu, ambele materiale foarte bine tolerate biologic si extrem de rezistente.
  2. Suprafața lor este tratată special pentru a favoriza integrarea osoasă cât mai puternică, acest tratament al suprafeței fiind una dintre principalele caracteristici care diferențiază mărcile de implant între ele.
  3. Prezintă un sistem prin care bontul se atașează implantului care diferă de la marcă la marcă, și care a avut o evoluție majoră de-a lungul timpului deoarece este demonstrat faptul că orice joc la nivelul bontului determină pierdere osoasă în jurul implantului (periimplantită) de aceea se impune un sistem foarte precis și rezistent.
  4. Sunt în general sub formă de șurub pentru creșterea stabilității primare.

Marele avantaj al terapiei prin implant dentar este că dinții restaurați în acest fel sunt similari cu cei naturali aproape din toate punctele de vedere, atunci când restaurarea este cimentată sau înșurubată.

Implanturile dentare pot funcționa și ca suport de fixare pentru protezele mobile, rezultatul fiind creșterea stabilității protetice, cu o enormă diferență față de protezele clasice care se sprijineau exclusiv pe gingie. În general sunt inserate între două și patru implanturi, unite între ele printr-o bară, bară care conține elementele de prindere cu baza protezei, astfel încât, senzația la masticație este una similară cu dentiția naturală.

Implanturile dentare prezintă și dezavantaje, în general diametrul lor este mai mic față de diametrul rădăcinii dintelui înlocuit, motiv pentru care spațiile interdentare sunt, uneori mai mari față de dinții naturali. Problemele declanșate de acest fenomen sunt foarte bine gestionate cu instrumente specială de igienă dentară (duș bucal, ață dentară, etc)